Artă, literatură, estetică

Ca să ajungi pe promontoriul de unde se zărește viața în universalitatea ei, trebuie să te urci pe treptele evenimentelor... Marele artist visează în mod necesar în mijlocul colbului evenimentelor.

Când cititorul arată ostilitate față de o poezie prea alambicată, și nedumerire în fața unei proze ce se pierde în analize și stări insolite și cețoase nespunând nimic despre omenire, el are, esteticește, un sentiment just. Marea artă e o expresie a vieții elementare și în principiu vorbește sufletului obștesc.

O artă întemeiată pe plăcerea pură, adică pe hedonism, ar fi esențialmente anostă. Arta e cunoaștere.

Creația adevărată începe de abia atunci când a fost depășită arta.

Condițiile preliminare pentru ca un scriitor să poată crea sunt intensitatea percepției și puterea de analiză a percepțiilor.

Pentru ca să creeze, spiritul are nevoie de entuziasm.

Cărțile sunt viața surprinsă în ceea ce are ea mai acut.

Capodopera nu există obiectiv, ca un lucru asupra căruia se pot emite judecăți universale, ci o stare de spirit a unor indivizi, un sentiment particular de valoare.

În arte, în general, înțelegerea afectivă și cea intelectuală sunt unul și același lucru, pentru că ideea se exprimă printr-o zguduire a întregului suflet în nivelul cel mai înalt.

Arta nu e verism, adică copie credincioasă a mediocrului, ci realism, scoaterea esenței din accidental.

Avem nevoie de o artă mare, în care inima vieții să bată zgomotos, o artă care să releve impetuos emoțiile grandioase, ideile serioase despre viață, care să facă tuturora înțeleasă și iubită concepția omului făuritor.

Ceea ce trebuie să cerem unei opere este de a nu fi întârziată față de momentul istoric respectiv.

Literatura se face prin cultură, iar cultura prin lectură.

Opera trebuie să conțină aspirațiile umanității, numai atunci are valoarea de univers deschis în fața omului actual, care astfel întrezărește condiția umană viitoare.

Arta este o oglindire; tot ceea ce nu este oglindire nu se poate numi artă... Universul existând ca o realitate obiectivă, arta nu poate fi decât o prelungire a acesteia, o concentrare într-un punct semnificativ.

Un artist apatic și nevibratil la timpul lui este un estet debil. Toți marii poeți, așa de abstracți în opera lor, au fost, ca oameni, niște cetățeni viguros polemici, cu pasiunea civicului.

O operă nu are valoare decât dacă este o fereastră deschisă în absolut a omului.

Viața din arta adevărată trebuie să fie din ea însăși precumpănitor frumoasă, vreau să spun adâncă, sănătoasă, înalt umană.

Nu se poate închipui o artă în afara vieții. Arta este eternul, adică zugrăvirea constantelor universului fenomenal.

Artist se cheamă individul care scoate plastic din eveniment semnificația absolut umană.

Un artist vorbește totdeauna despre el sub speța universalului.

Artiștii... sunt oameni care văd adevărul în toată claritatea lui și nu au liniște până ce nu-l comunică printr-o operă de artă.

Artistul nu e un scop în sine, ci un mijloc de a exprima reacțiile comune. Sufletul unui popor se exprimă substanțial în gândirea și arta lui.

Arta pentru popor nu se confundă totuși cu arta de popularizare. Nu e nevoie să ne „coborâm”, ci să ne consolidăm pe fundamente.

Arta este superioară Naturii și - pentru a fi - nu poate să renunțe la a sublinia realul până la ideal, adică de aspira la Frumos, la perfecțiunea arhetipală, mereu și în totul.

Artistul, poetul, creatorul este el însuși; el își trăiește viața sa de om, de cetățean, e supus condițiilor și împrejurărilor epocii sale.

Întregul suflet al timpurilor trecute sălășluiește în cărți. Ele sunt vocea clară și puternică a trecutului care se face auzită când trupul și substanța materială a acestuia a dispărut.

A crea - a apuca din haosul inform elemente brute, a le topi împreună și a le turna într-o formă, care să îmbrace o viață și să se diferențieze într-un chip absolut de tot ce nu este ea - aceasta este puterea naturii și a artistului.

Arta... nu realul singur, nici imaginația singură, ci imaginația izvorând din real.

Opera dramatică... actul de cultură în care toți oamenii se pot regăsi.