Artă, literatură, estetică

Scriitorul oglindește în portretul său dubla enigmă a personalității specifice și a exponenței de clasă. Între individualitate și clase sunt osmoze permanente, sedimentate în creația literară, pe care criticul literar are nobila misiune de a le descoperi, de a le înțelege de a le consemna, de a le analiza și a le explica.

Opera de artă este expresia unei emoții analizate, decantate, trecute prin filtrul gândirii.

Arta este o lungă suferință, o întrebare pe care ți-o pui mereu ție însuți. Trebuie o sută de flori ca să faci o picătură de parfum...

Arta, în sensul cel mai strict, este întotdeauna o artă actuală. Actualitatea dă viață trecutului, descoperind în el forme afine și forme contrapuse. În acest fel trecutul nu ne este indiferent, ci rămâne oarecum actualizat în întregime.

În artă nu există joacă... Orice artă este necesară; constă în a exprima prin ea însăși ceea ce ori nu a putut și nici nu va putea exprima vreodată în alt mod.

Artele sunt senzorii nobile prin mijlocirea cărora omul își exprimă lui însuși, ceea ce nu poate fi cristalizat într-o formulă în alt chip.

Arta este reflexul vieții; este natura văzută printr-un temperament; este reprezentarea omenescului...

De aceea clasicismul a fost numit și umanism, denumirea devenind aproape un sinonim. Sensul cosmic al barocului, dimpotrivă, s-a dezvăluit pe de-a-ntregul în vocația sa eternă pentru peisaj și folclor.

Orice clasicism fiind prin esență intelectualist, este prin definiție normativ și autoritar. Și reciproc, pentru că orice baroc este vitalist, el va fi ca atare libertin și va traduce un abandon, venerație în fața forței...

Desenul este inteligența picturii. Culoarea, instinctul ei.

Există un prezent spiritual care identifică trecut și viitor dizolvându-le, și acest amestec este elementul vital, atmosfera poetului.

Creatorul de artă aparține operei, iar nu opera, creatorului.

Arta reprezintă complinirea naturii.

Adevăratul poet este atotștiutor, el reprezintă universul în ipoteza microcosmosulul.

Poezia este eroina filozofiei. Filozofia ridică poezia la rangul de principiu. Ea ne învață să prețuim valoarea poeziei. Filozofia este teoria poeziei. Ea ne demonstrează că poezia este totul...

Poezia dispune neîngrădit, după bunul ei plac, de suferință și dorință, de plăcere și durere, de eroare și adevăr, de sănătate și maladie. Ea întrepătrunde totul pentru a atinge scopul scopurilor - ridicarea omului peste condiția lui proprie...

A scrie poezie înseamnă a da viață. Orice creație artistică trebuie să fie o ființă vie...

Poezia vindecă rănile deschise de rațiune. Ea se constituie din componente complet opuse - din adevăruri înălțătoare și mistificare agreabilă...

Printre științe, poezia reprezintă tinerețea...

Poezia este reprezentarea sufletului - a lumii interioare în totalitatea ei. Modalitatea ei de meditație, cuvintele, indică acest fapt, căci ele sunt expresia revelației exteriorizate a imperiului forțelor sufletești...

Poezia este realitatea absolută. Cu cât un lucru este mai poetic, cu atât este mai adevărat.

Se recunoaște un poet... prin bucuria și seninătatea pe care le pune pe fețe, și numele de înțelept el singur este cel care-l poartă pe bună dreptate.

Poezia este esența omului și secretul universului.

Arhitectura e muzică încremenită.

Cu cât moravurile personale ale scriitorului sunt mai bune, cu atât mai bună este și opera sa.

Dacă e atâta durere în viață, cu atât mai mult ar trebui să apară într-un gen literar care, în forma lui cea mai înaltă, este o sinceră transcriere a vieții.

Fiecare artă, fiecare filozofie poate fi privită ca un remediu și ca un mijloc de stimulare a creșterii sau degenerescenței vieții: ele presupunând întotdeauna existența suferințelor și a suferinzilor. Dar există două feluri de suferinzi: o dată, cei care suferă de plenitudinea vieții, care vor o artă dionisiacă și totodată o privire și o perspectivă tragică asupra vieții, și apoi cei care suferă de o sărăcire a vieții și cer artei și filozofiei odihnă, liniște.

Esențialul în artă rămâne desăvârșirea existenței pe care o realizează producerea perfecției și a ce e împlinit. Arta este prin esență afirmare, binecuvântare, îndumnezeire a existenței.

Din toate operele îmi plac numai cele scrise cu sânge: Scrie cu sângele tău și vei afla că sângele înseamnă spirit.

Cultura este înainte de toate unitatea stilului artistic în toate manifestările de viață ale unui popor.