Artă, literatură, estetică

Versurile mele au sensul care li se atribuie.

Istoria literaturii n-ar trebui să fie istoria autorilor și a accidentelor din destinul lor sau din destinul operelor lor, ci Istoria spiritului ca producător și consumator de literaturi. Această istorie ar putea fi dusă la capăt fără menționarea nici unui scriitor.

Literatura este și nu poate fi altceva decât un fel de extindere și de aplicare a anumitor proprietăți ale limbajului.

Poezia e încercarea de a reprezenta, sau de a restitui, cu ajutorul limbajului articulat, acele lucruri sau acel lucru pe care încearcă să le exprime țipetele, lacrimile, mângâierile, sărutările, suspinele, etc. Și pe care parcă vor să le exprime obiectele în tot ceea ce au ele ca aparență de viață ori ca scop presupus.

Ideea poetică este aceea care, pusă în proză, reclamă în continuare versul.

Sarcina artistului e de a obiectiva și de a scoate în evidență universul social și lăuntric, în așa fel încât publicul să poată vedea în sine însuși și în lume ceea ce tendința sa orientativă de obicei îl convinge să ascundă și să ignore.

Orice operă de artă își creează mijloace proprii de expresie, profitând de pe urma experiențelor anterioare, dar refăcându-le în mod obligatoriu, fiindcă nu este o sumă, ci o sinteză, o invenție.

Poetul este un om al vremii sale.

Atingând puritatea artei, artistul găsește modalitatea de a acționa în orice sens asupra omului.

Modernitate - modă... Fiecare scriitor cu stil e modern al timpului său, e actual în actualitatea sa, și cel care e actual o dată, e actual totdeauna. Actualitatea trecătoare nu e o astfel de actualitate. Ceea ce este într-un timp și un loc este în toate timpurile și locurile, e etern și infinit. Termenii universali și actuali timp de secole sunt cei care sunt mai mult din timpul lor și din locul lor.

Cel care simte bucuria unei opere de artă o simte pentru că o creează în sine, o recreează și se recreează odată cu ea.

Numai istoria poporului poate să dezvăluie adevăratele lui cerințe și aspirații. Istoria poporului este un apanaj al poetului.

Un poet devine factor social numai atunci când opera lui este citită chiar și de cei care în mod obișnuit nu citesc versuri.

Natura nu este un templu, ci un atelier în care omul trebuie să rămână un simplu muncitor.

Arta ca reproducere, ca întruchipare a idealurilor, ce stau la temelia vieții poporului și determină fizionomia lui spirituală și morală, constituie una dintre însușirile primordiale ale omului.

Orice artă este ridicare a vieții la gradul de ideal.

În raport cu realitatea, orice operă de artă reprezintă o abstracție. Abstracția facilitează înlăturarea elementelor nesemnificative, exterioare, cât și relevarea esenței, a elementului de permanență.

Fiecare artă în parte exprimă epoca ei. Dar vai și amar dacă exprimă numai epoca respectivă. Adevărata artă exprimă toate epocile, pentru că îl exprimă pe om.

Geniul poporului din care face parte un scriitor mare se înfiltrează în opera acestuia până în structura ei cea mai intimă, la fel cu acel fluid ipotetic despre care savanții spun că pătrunde printre moleculele și atomii tuturor corpurilor. Iar acest fenomen e necesar, el face parte din definiția operei de artă.

În artă ca și în natură, tot ceea ce întruchipează o armonie, în fața căreia și simțurile și cugetarea noastră rămân într-o clipă senină de odihnă estetică, poate fi imoral.

În artă, materia și idealul fac una: nu se pot despărți.

În artă, forma nu e niciodată perfectă prin ea însăși, ci prin ceea ce izbutește să exprime.

Înțeleg prin artist sincer, artistul al cărui ideal rămâne același: nedezmințită armonie între creație și sufletul din care aceasta ia naștere.

Arta este educatoarea sensibilității noastre; ea poate fii și instructoarea minții noastre, cu o singură condiție: să nu ne priveze de încântare.

Un artist care n-are momente de o sfâșietoare descurajare, artistul care nu trece prin timpuri când se crede un „nechemat” - nu e un adevărat artist.

Misiunea artistului nu trebuie să fie aceea de a rezolva în mod absolut o problemă, ci de a ne obliga să iubim viața, în nenumăratele și nesfârșitele ei aspecte.

Eroul povestirilor mele, pe care îl iubesc din tot sufletul, cel pe care m-am străduit să-l zugrăvesc în toată splendoarea lui și care a fost, este și va fi totdeauna demn de admirație, este Adevărul!

Să-ți provoci un sentiment odinioară trăit și, retrăindu-l, să-l transmiți prin intermediul mișcărilor, liniilor, culorilor, imaginilor exprimate prin cuvinte, astfel încât celălat să resimtă același sentiment - iată în ce constă activitatea artei.

Arta este una din modalitățile de comunicare între oameni... Particularitatea acestui mod de comunicare, deosebindu-l de comunicarea prin intermediul cuvântului, constă în faptul că, prin mijlocirea cuvântului un om transmite altui om gândurile sale, în timp ce prin artă ei își transmit unii altora sentimentele.

Arta înseamnă participare la procesul vieții, la desfășurarea celor mai intense fenomene ale vieții noastre.