Gotthold Ephraim Lessing

Inima plină de dragoste nu poate cântări argumente.

Stafia lui Hamlet îi poate speria pe toți, indiferent dacă este vorba de oameni credincioși sau necredincioși.

Grația fermecătoare este frumusețea în mișcare și, de aceea, pictorul o surprinde cu mai mare dificultate decât poetul.

Și așteptarea bucuriei tot bucurie se numește.

O femeie nu va recunoaște niciodată farmecul altei femei.

Iubirea care nu se teme că poate atrage disprețul persoanei iubite este măruntă.

Nimic nu face viața atât de expresivă ca gesturile, mai ales în timpul frământărilor sufletești. Fără gesturi, chiar și cea mai frumoasă față este lipsită de expresie.

Niciun popor din lume nu a fost înzestrat cu vreo calitate privilegiată în raport cu alt popor.

Oare credeți că Rafael ar fi devenit un geniu dacă s-ar fi născut fără mâini?

Lipsa dorinței de a fi dator persoanei dragi cu dragostea ta e o mândrie de neiertat.

Unii oameni sunt faimoși, iar alții merită să fie faimoși.

Nu toți cei care râd de lanțuri sunt liberi.

Află că omul slab, chiar dacă uneori nici măcar nu știe asta, cu plăcere se-afundă într-o trândăvie exaltată, doar fapte bune nu cumva să facă.

Să te dedai avânturilor evlavioase r înfinit mai simplu, decât să faci un bine.

Un lucru nu poate fi măreț dacă nu este adevărat.

Viața e un ceas cu pendul ale cărui greutăți sunt banii, iar pendulul - femeia.

Visătorul determină adesea în chip corect viitorul, dar nu are răbdare ca acesta să vină la vremea lui. El vrea ca prin forțele sale să-l aducă în prezent. Ceea ce natura ar face posibil dintr-o mie de ani, el vrea să vadă realizat în timpul vieții lui.

Oamenii care recunosc că au rătăcit pe cărări interzise nu pot fi peste măsură de aspri. Dar nici nu ar trebui. Fiindcă nu obstacolele ridicate de virtute în fața iubirii sunt importante, ci să știi să ierți slăbiciunea omenească a acelora care au lăsat în urmă aceste obstacole și să analizezi cu rațiune urmările care decurg din acestea.

Oamenii nu sunt întotdeauna ce par.

Dragostea trebuie să fie dezinteresată.

Cine nu-și pierde mințile în anumite situații, înseamnă că nu are ce pierde.

„Cine să vrea să scrie despre tine, când nimeni nu vrea să te privească”, spune un vechi epigramist despre un om nerușinat.

Cine își caută prieteni, merită să și-i găsească. Cine nu are prieteni, nu i-a căutat niciodată.

Care dintre înțelepți nu-și închipuie doar că e înțelept?

Frumusețea sufletului dă farmec chiar și unui aspec prizărit, la fel cum nerușinarea sufletească pune pe înfățișarea cea mai atrăgătoare și pe cele mai arătoase părți ale corpului o amprentă care trezește în noi un dezgust inimaginabil.

Când suntem minunați, suntem astfel și fără podoabe.

Ce păcat că nu putem desena direct cu ochiul! Câte de multe se pierd pe drumul cel lung de la ochi, trecând prin mână, până la pensulă!

Ce departe este actorul care înțelege un pasaj, de acela care îl trăiește!

Să îndeplinești obligațile care decurg din prietenie e ceva mai greu decât să te entuziasmezi de existența acesteia.

Trăirea adevărată este lucrul cel mai problematic al talentului unui actor. Ea poate fi prezentă când nu este observată și, invers, poate fi presupusă acolo unde lipsește cu desăvârșire.