Friedrich Schiller

Întreaga artă este dedicată bucuriei, și nu există altă problemă mai importantă și mai gravă decât modul de a-i face pe oameni fericiți.

Operele artistice sunt ca metalele. Cele nobile câștigă strălucire cu trecerea vremii, cele ordinare ruginesc.

Albina te poate învăța hărnicia, un vierme poate deveni maestrul îndemânării tale, știința o poți împărți cu duhurile superioare, dar ARTA, omule, o ai pe seama ta!

Pentru a salva tot, trebuie să fii în stare de orice. O boală gravă are nevoie de un medicament puternic.

Onoarea este mai scumpă decât viața.

Cinstea înfrumusețează orice titlu.

Cu cât moralitatea noastră este mai întâmplătoare, cu atât mai necesar este să ne îngrijim de lege.

Cu cât mai adâncă este rătăcirea, cu atât mai mult sărbătorim adevărul.

Omul se reflectă în acțiunile sale.

Omul nu numai că poate, dar și trebuie să îmbine plăcerea cu datoria: el trebuie să se supună cu bucurie rațiunii sale.

Omul crește proporțional cu creșterea scopurilor lui.

Celui convins nu-i este greu să-i convingi pe alții.

Omul cu o inimă sinceră, are și un chip sincer.

Numai cel care poate urî din tot sufletul răul, poate iubi cu pasiune binele.

Teatrul pedepsește mii de vicii lăsate nepedepsite de tribunal și încurajează mii de virtuți, în legătură cu care legea păstrează tăcerea. Teatrul scoate înșelăciunea și minciuna din labirinturile lor întortocheate și le arată teribila înfățișare în lumina zilei. Teatrul desfășoară dinaintea noastră panorama suferinței umane. Teatrul ne introduce în sfera unei nenorociri străine și, pentru o clipă, suferința ne recompensează cu lacrimi dulci și cu sporirea curajului și a experienței.

Cuvântul este întotdeauna mai îndrăzneț decât fapta.

Cuvintele goale nu alină inima.

Iertarea este mai puternică decât toate victoriile.

Nimeni nu s-a născut încă scutit de suferințe.

Liber e doar acela care se domină pe sine.

Dragi sunt toate cele care, prin forța spiritului, se aseamănă.

Părinții iartă cel mai puțin copiilor lor acele vicii pe care ei înșiși le-au insuflat.

Oare soarele strălucește astăzi pentru mine, pentru ca eu să mă gândesc la ziua de ieri?

O rațiune luminată înnobilează sentimentele morale; capul trebuie să educe inima.

Creația poetică trebuie să se justifice singură, fiindcă acolo unde vorbește acțiunea, este puțin să fie de folos cuvântul.

O singură sursă de inspirație nu este de ajuns pentru un poet - e nevoie inspirația care vine de la rațiunea superioară.

Nimic nu face viața mai ușor de suportat precum o activitate îndreptată spre un scop.

De multe ori, oamenii se fac de rușine tocmai de teama unei rușini false.

Nu în ani, ci în plinătatea vieții se măsoară valoarea existenței!

Conștiința noastră e dezgustată de un leac imoral, dar care poate fi folositor.