Carus Titus Lucretius

Ceea ce este schimbător decade și, drept urmare, piere.

Specia umană e însetată de orice bârfă.

Natura sufletului e necunoscută.

Munții zdruncinați își înalță glasurile până la stele.

După moartea adevărată nu va mai exista un al doilea „eu”.

Cunoașterea adevărului ia naștere în noi cu ajutorul simțurilor.

O idee nouă o înlătură pe cea veche.

Nu există nimic, oricât de măreț și de surprinzător ar fi părut la prima vedere, la care să nu privim treptat cu mai putină surprindere.

Nu există nimic la ce să nu fi îndrăznit imaginația omului.

Nu există niciun lucru care să apară și să crească de la sine.

Trebuie să spulberi grozăviile și negura din spirit.

Indiferent la ce se uită, bolnavului de gălbinare i se pare că totul e galben.

Revenim și ne aflăm mereu între aceleași lucruri.

Știința mea - să trăiesc și să fiu sănătos.

Sursa desfătărilor emană ceva amar.

Dacă simțurile vor fi neadevărate, atunci întreaga noastră rațiune se dovedește mincinoasă.

Dacă scuipatul omului îl atinge pe șarpe, acesta din urmă moare.

Sufletul se poate vindeca la fel ca și corpul.

Spiritul e puternic din pricina bucuriei.

Undeva trebuie să existe și alte aglomerări de materie.

Fiecare simț cu domeniul său.

Tot ce e creatură e nimicnicie în comparație cu Universul.

Totul e trecător, natura schimbă tot.

Odată cu trecerea timpului sensul lucrurilor se schimbă.

Împreună cu creșterea corpului se dezvoltă și însușirile sufletești.

Zeu a fost acela care a descoperit pentru prima dată temeiul rațional al vieții.